Toni Grecu: Neamul românesc are un element în ADN-ul lui care se cheamă comedie. O are în suflet. La noi lucrurile foarte serioase nu țin ca la nemți, dacă nu e unpic de comedie nu are haz nimic. Nici chestiile serioase nu au rost, dacă nu auun pic de glumă.
Toni, prima dată în viață când v-am văzut, s-a tras heblul....
"Adică în 1989, cred că în decembrie, când s-a tras heblul pentru că lumea trebuia să plece repede acasă, că urma Revoluția! Spectacolele de umor erau acea supapă prin care se mai elimina din energiile negative acumulate pentru că nemulțumirile erau uriașe."
Voi erați fața umană a comunismului. Cum era asta, "comunism cu față umană"?
"Nu, nu, nu. Comunismul a avut față de spate întotdeauna. Față de față și față umană nu a avut."
Cineva care face umor nu poate să nu fie legat cu toate frâiele de ceea ce trăiește..
"Nu-i obligatoriu. Umorul nu trebuie să fie neapărat implicat politic și social. Cea mai mare parte a comediei este liberă de acest aspect.Ne inspirăm din viață - familie, copii, școală, serviciu și mai puțin dinpolitică, din nevoile societății."
Asta e în teorie rețeta umorului sau așa se practică în acest moment?
" Nu e în teorie, în practică"
La americani, de exemplu, tot stand up comedy nu se poate să nu se împiedice de Trump..
" Știi de ce? Pentru că Trump vinde."
Cine este Toni Grecu?
" Pentru cei care sunt curioși, află tot de pe Internet - sunt nenumărate filmulețevechi și noi cu persoana mea. Pentru cei care nu mă știu deloc, tot peInternet îi trimit."
Asta-i o emisiune cu idoli, iar tu chiar ați fost împreună cu colegii idoli, indiscutabil.
" La un moment dat, acum niște ani în urmă, destul de mulți, cândfenomenul a căpătat o altă formulă și s-a transformat."
Cum se manifestă asta? Vă oprește lumea înmall?
" Pe mine, da. E foarte interesant că stau de vorbă și cu oameni din generația mea, dar și cu oameni foarte tineri, care, culmea, mă știu de peYoutube, nici măcar de la televizor. Eu încerc să mă adaptez vremurilor și noilor tendințe care sunt cu totul și cu totul altele decât cele care se manifestau acum 10-15 ani. Vorbim de online, în primul rând. Transformarea pe care a dat-o vieții online-ul este uriașă. Noi toți ne-am schimbat."
Când ai știut că faci glume la care se râde?
"Când am auzit oamenii râzând în sală."
Deci ați făcut grupul înainte să știți că sunteți simpatici.
"Nu, grupul s-a făcut în timpul studenției și a fost un proces de câțiva ani până când s-a coagulat în formula arhicunoscută. Până atunci au fost pasiune și joacă. Acum aș putea să dau și un sfat celor care sunt interesați, oamenilor tineri care ar vrea să se manifeste artistic. Urmează-ți pasiunea! Ăsta-i sfatul."
Pe tine te-a trimis mama să te faci inginer...
"Da, și m-am și făcut inginer și sunt și mândrucă am făcut facultatea asta."
Ai apucat să practici? După 90?
" Da, am practicat. M-am oprit în 92. Am fost inginer vreo 6-7 ani, după care am renunțat. De fapt, nu am renunțat eu. A renunțat fabrica la mine, nu eu la fabrică, pentru că fabrica s-a prăbușit și fizic și psihic ..."
Ce fabrică era?
" Fabrica de calculatoare din București.”
Erai dintre cei buni. Sau cunoșteai pe cineva? Era important să lucrezi acolo.
” Eram foarte talentat...l-a costat pe tata niște cartoane de ouă, niște pachete de vin, că așa era atunci. Telefonul meu are o putere de două sute de ori mai mare decât instalațiile alea imense cu motoare trifazice care se chemau discuri de masă, la care lucram eu.”
Felix C-256, asta produceați?
” Nu. Discurile noastre se numeau Memorex 200. Acum numai există, sunt fiare vechi, dar cu ele, în 1976-1978, a avut loc ultima misiune Apollo. Apollo 13, dacă nu mă înșel. Au avut genul ăla de aparate la NASA.”
Asta e de punctat în enciclopediile care ne arată pe noi, românii, ca eroii planetei. Dacă n-am fi fost noi, românii...
” Nu, nu, noi doar le reparam. Ele veneau stricate în România. Erau pline de praf și scoase din uz de prin centrele de calcul din Occident. Noi le reparam, le dădeam cu spirt și le up-gradam într-un fel, le adaptam pentru calculatoarele Felix C-256 și le duceam prin România, la centrele de calcul ale diferitelor unități de producție.”
Deci epoca secod hand a început din anii 80, din timpul comunismului.
” Este cel mai tare second hand la care te poți gândi vreodată. Second hand făcut de stat, cu bani grei, că nu erau ieftine. Era un fel de embargo, nu aveau voie să ajungă prin Rusia, cu problemele lor cu Războiul Rece. Și în 1990 s-a prăbușit totul, așa cum s-a prăbușit Liviu Dragnea în 11 ore, exact la fel.”
Dar nu știi principiul conform căruia nu se dă în cei căzuți?
” Depinde de unde sunt căzuți. Cu cât sunt căzuți de mai de sus, cu atât poporul se bucură mai tare. Și nu e de ieri-de alaltăieri, e dintotdeauna. Când era tăiat capul unui împărat sau unui rege în Evul Mediu, cine se bucura cel mai tare? Poporul!”
Ce mai faci tu, Toni, în epoca asta, în care lucrurile s-au schimbat complet?
” Fac ce știu să fac, nu fac altceva. Încerc să înțeleg online-ul și lumea virtuală și încerc să fac un conținut de comedie pentru spațiul online.”
Ce faci, scrii scenariul?
” Scriu scenariul, organizez echipe, lucrez cu actori, lucrez cu oameni care știu lumea asta și cred că am și căpătat o oarecare experiență. De vreo trei ani de zile fac chestia asta în mod coerent. ”
Sunt lucruri pe care le-ai făcut care au devenit virale. Deci încă funcționezi. Second hand sau nu, dar funcționezi.
”Asta cu second hand a fost, acum sunt first hand, îmi pare rău...”
Tu ai făcut jurnalism când aveai sketch-urile voastre de la grup. Tu erai jurnalistul, seriosul, vocea critică.
” Eram un fel de tampon între ficțiune, care era pe scenă și public, care era în sală. Publicul făcea parte din ecuație. El nu doar că asista, prin reacția lui ajuta și sponsoriza cu energie efortul artiștilor de pe scenă. Am redescoperit relația cu publicul. E într-adevăr excepțională. Nimeni nu-ți dă satisfacția pe care ți-o dă spectacolul adevărat din sala de teatru, nimeni. Nici online-ul, nici televizorul. Acum facem spectacolul "O zic din viața mea" împreună cu Jojo-Cătălina Grama, Cosmin Natanticu, Cătălin Neamțu și Claudiu Maier. Este un spectacol de comedie. În fiecare zi am teme pe care le discut cu colegii mei, pe care le lucrez . ”
Bine, acum internetul e un fel de salvare.
” Da, fiecare om are televizunea lui în propriul telefon. Dacă vrea să se expună e live și îl vede lumea. ”
Teoreticienii Internetului spun că e foarte greu de predicționat ce funcționează.
”Eu cred că nici cei care au inventat rețelele sociale nu știu unde se va ajunge și care va fi traiectoria în continuare. Am văzut cât de mare a fost influența rețelelor sociale în spațiul politic la alegeri în America, în lume în general, cât de tare influențează societatea acest mijloc de comunicare care e atât de ușorde accesat. Vorbim noi cu noi acum și nu mai există noțiunea de distanță și de dor. ”
Îmi spuneai că cineva a dat play și s-a uitat de 22 de milioane de ori la un produs al vostru. Ce era?
” Era o poveste cu un băiat care aduce pizza la o doamnă acasă. (..) Ce-și dorește publicul de pe Internet? Vrea să vadă lucruri ca-n viață, vrea povești ca-n viață. Vrea lucruri rupte din actualitate, nu e interesat de chestii sofisticate. Lucrurile sofisticate rămân la televizor și în cinema. Internetul își dorește să fie ca în viață. Nu are importanță dacă ești o mare vedetă sau un necunoscut. Cu necunoscuți poți face lucruri de un succes uriaș pe Internet, așa cum cu mari vedete poți să faci zero succes pe Internet. Asta e, nu știi!”
Se pot aplica în România formatele internaționale când e vorba de comedie?
” Astea de comedie mai puțin. Fiecare popor râde în limba maternă. E tare greu să râdă nemții la bancurile românilor sau grecii la bancurile turcilor. Globalizarea televiziunii se face pe baza unor formate care sunt foarte ușor de adaptat la specificul local - concurs de talente, concurs de cooking, supraviețuire. Mai puțin pe conținut, mai puțin pe idei, mai puțin pe glume. Concursurile de glume au specific pur local. Am văzut niște emisiuni cu concursuri excepționale de stand up comedy în Statele Unite, numai că acolo stand up-ul e un fenomen uriaș, pentru că și națiunea lor e uriașă, nu ne putem compara. Câteodată viața lor e un concurs. Dar noi suntem foarte buni spectatori. Cred că dacă s-ar face un concurs de spectatori, am lua locul întâi în lume.”
Cum, nu suntem noi, românii, pătimași, nu ne și implicăm?
” Ei, cum? Patima e cea mai tare la noi. Dar să știi că patima și umorul nu fac casă bună. Cine-i pătimaș nu are o urmă de umor. Așa cum cine are umor nu prea e pătimaș. Simțul umorului nu se dobândește. Se poate cizela. Nici nu se cumpără că nu-i autorizație de construcție să dai șpagă și să ți-l dea de la primărie. Când o să se facă la primărie biroul Simțul umorului, atunci sigur o să poți să ai umor de șapgă. Pănă atunci, nicio șansă. Nu ți-ar plăcea să fii șefă de birou Simțul umorului, Primăria Sector1, București?” (!)
Cum ne împărțim ca și reacții apropo de zona istorică tradițională?
” Cu cât vrei să fii mai comic la o sală ostilă, cu atât e mai rău. Cel mai bine e să-ți scurtezi numărul și să-l lași pe următorul, poate are mai mult noroc.”
Așa-i și în politică.
” În politică e cel mai tare umor din lume pentru că este involuntar. În politică este umorul lui Dumnezeu.”
Eu, în locul lor, dacă m-aș trezi ironizată de voi și transformată în personaj, v-aș da o funcție, v-aș scrie un cec. V-aș potoli ușor, ușor...sau aș spera să o fac.
” Să știi că în toată experiența pe care o am, nu am întâlnit un asemenea caz - să vină un om pe care l-am ironizat, cum spui, pe care l-am transformat în personaj și să spună - prietene, ești bun, ai râs de mine, a râs lumea de mine, m-ai făcut celebru. Ia de-aici 200 de lei, du-te și-ți cumpără prăjituri! Nici nu își dau seama cât de important este să fii subiect de glume atunci când ești politician. De ce? Pentru că glumele se fac doar cu politicieni care au relevanță.”
Ai avut curiozitatea, dacă tot vorbim de umor politic, te-ai uitat la ce se râde, ce a apărut despre Brexit?
” Este un val de comedie. Este exact cum a fost la noi cu Ordonanța 13, exact asta este la ei cu Brexit-ul pe Facebook și în televiziuni și peste tot. Doar că e o mare diferență - la noi televiziunile se feresc de comedia politică. În ultimii ani, și spun ceva ce e dureros, comedia politică a dispărut, și nu numai comedia politică, în general, comedia care se inspiră din viața de toate zilele. Umorul a dispărut din televiziune.”
Cu Serviciul Român de Comedie voii ați creat un anume stat paralel.
” Noi am fost semi-ilegaliști, ca secretarul general al partidului comunist bulgar, tovarășul Todor Jivkov, știi? Era o conferință de presă unde el a spus că el a luptat în semi-ilegalitate și un jurnalist l-a întrebat ce înseamnă semi-ilegalitate, tovarășul Jivkov? Și Jivkov a spus semi-ilegalitate e așa: eu m-am ascuns, dar nu mă căuta nimeni.”
Memoria nu-ți joacă feste?
” Dar cui nu-i joacă?”
Faptul că îți amintești de poante cu Jivkov mi se pare excepțional.
” Sunt foarte vii încă. Ai râs,da? La 30 de ani după. Oamenii care râd au expunere mai mică față de depresie. De asta spectacolul de comedie trebuie privit ca o terapie. Și fac o chemare către oameni să meargă să vadă spectacole de comedie. Râdeam cu prietenii cu care lucrez, spuneam că autostrăzile care urmează să se facă în sistem public-privat de la Ploiești la Brașov, o autostradă în colaborare turco-chineză și ne-am gândit că această colaborare s-ar putea să se desfășoare în felul următor: chinezii muncesc și turcii fac telenovela, filmându-i pe chinezii care muncesc, telenovele care pot fi difuzate pe niște ecrane mari puse pe marginea autostrăzii, astfel încât un cetățean care stă într-un dop de circulație între Ploiești și Brașov poate vedea un episod din Suleiman Magnificul jucat de chinezi.
Avem idei și toate sunt inspirate din actualitate. Eu cred că nimeni nu mai are o actualitate atât de comică ca noi.”
Când îți trece răsul?
” Când mă duc la bancomat. Visul meu este să fac un film de comedie care să se proiecteze pe ecranele bancomatelor. Să-i spui omului frumos, cu o glumă, că nu mai are bani. Și mai am un vis - vreau să fac un film artistic cu camera de la marșarier. Mi-am luat mașina pentru cameră, nu pentru mașină. Cu asta vreau să revoluționez cinematograful. ”
Cine ar veni la filmul ăsta?
” Cred că ar rupe. Primul film filmat cu camera de marșarier. Îți dai seama? Și filmul să se cheme portbagajul sau marșarierul. Acum sunt mașini care au patru camere pe ele, una în față, una în spate și două laterale. Îți dai sema că iese 4D?! Sună mașina, o secundă...soția la telefon!”
Cea mai mare victimă a lui Toni Grecu - nevasta, așa-i?
” Nu râd ca la interviul ăsta tot timpul. Îi mai spun glume, dar nu reacționează întotdeauna foarte frumos. Ori că s-a obișnuit, ori că nu mai are umor. Problema cu nevasta este că e doar una și dacă nu-ți place la un moment dat că nu mai râde la glumele tale, să te duci la următoarea. Cum e la arabi - au multe neveste, una are umor, una e harnică, una e frumoasă și ăla cum are el ziua, așa își alege nevasta cu care să își petreacă niște clipe. La noi nu e așa și, într-un fel, e păcat.”
De cât timp sunteți căsătoriți?
” De puțin timp, de 25 de ani.”
Și copilul a moștenit umorul de la tine?
” Din fericire, nu. Are 25 de ani și, culmea e că e un om serios, foarte serios. Face și lucruri foarte serioase - face chimie. Ceva mai sobru pe lume nu cred că există.”
Unde e, în România?
” Ce copil mai e în România în ziua de azi? Toți copiii sunt în Anglia, din păcate. Nu te gândi că e rupt de ce e aici.”
A fost la vot?
” N-a putut vota. A fost la Barcelona, era într-o delegație acolo și n-a putut vota din cauza sutelor de oameni care blocau o piață și urlau să fie lăsați să intre să voteze, iar ăia înăuntru strigau că sunt trei ștampile. Ce să faci cu trei ștampile la sute și mii de oameni într-un oraș ca Barcelona?”
Tu ai avut idoli?
” Da. Toți comicii mari - Caragiu, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu. Eram înnebunit după ei, nu pierdeam nicio secundă ,eram un fan înrăit. Mă duceam la spectacole.”
Dacă mă uit la mustața ta, îmi dau seama că seamănă cu a cuiva.
” Stai, te rog frumos, că eu cu mustața asta am avut niște probleme. Am avut și momente fericite datorită mustății - am fost confundat cu Octavian Bellu. E onorantă confuzia.
Comedia politică a revenit, dar nu mai e ceea ce știam noi despre umorul politic. Lucrurile s-au complicat și aici. De ce? Tot din cauza online-ului. Online-ul are atât de mult conținut satiric pe zona politicului încât niciun artist din Românianu poate să se bată cu Facebook-ul în acest moment. Eu cred că e vorba de talentul comic al poporului român dintotdeauna. Neamul românesc are un element în ADN-ul lui care se cheamă comedie. O are în suflet. La noi lucrurile foarte serioase nu țin ca la nemți, dacă nu e un pic de comedie nu are haz nimic. Nici chestiile serioase nu au rost, dacă nu au un pic de glumă.”
Probabil de asta mai și surprindem din când încând, pentru că unora li se pare că n-o să ne pierdem umorul niciodată.
” Doamne ferește să ni-l pierdem! Dar ce, vrei să fim niște triști? Eu cred că hazul de necaz a fost cel mai bun prieten al românului de când se află el pe suprafața Pământului pentru că noi n-am avut șansa să trăim într-un imperiu, să fim învingători, să cotropim teritorii și popoare. Noi am fost întotdeauna ăia cotropiți de alții și ajutorul cel mai tare a venit din interiorul nostru, adică exact din simțul umorului.”
Irina Păcurariu
