Mihaela Sava are 31 de ani, este medic la Spitalul Universitar din Basel și face parte din Rețeaua de Solidaritate, o mișcare care unește sute de specialiști români din toată lumea.
Prin ce țări ați trecut până ați ajuns aici, în Elveția, în Basel? Plecată din Satu Mare, din Socond, un sat de 200 de locuitori, ești acum specialist în unul dintre cele mai prestigioase spitale ale Elveției. Ai început cu facultatea de medicină absolvită la Cluj, da?
Am plecat din România în 2012, am fost voluntar în Togo pentru câteva luni și când m-am întors am început rezidențiatul pe medicină internă în Germania, la clinica universitară din Essen. Apoi mi-am făcut studiile în Politici de Sănătate la London School of Hygiene & Tropical Medicine și de un an jumătate sunt la Spitalul Universitar din Basel pe Secția de Boli Infecțioase și Controlul Bolilor Infecțioase.
Încă de la începutul anului faci parte dintre medicii din Elveția care studiază și tratează pacienții cu Covid-19, așa este?
Aici, la Basel, în Elveția, am internat toate primele cazuri, voiam să cunoștem pacienții: am aflat despre epidemia de coronavirus când am venit din vacanță, la mijloc de ianuarie, știam că nu e doar o problemă în China și că în curând va ajunge și la noi. Primele cazuri aici, în Basel au apărut pe 26 februarie.
Colegii de la virologie au început să lucreze la un test PCR. Din foarte multe articole de specialitate știam că principala problemă care se punea din China era eficiența și adecvarea testelor, așa că ne-am pus problema de la început să obținem variante îmbunătățite.
Avem acum un test RT-PCR in house, dezvoltat, cum spuneam, de colegii de la departamentul de virologie și la început am comparat rezultatele cu testele care la nivel național se făceau la Geneva iar la nivel European la Berlin. Între timp ne-am dat seama că testul pe care colegii noștri l-au dezvoltat funcționează foarte bine și acum ne permitem să testăm în masă. De la început suntem aceeași echipă care lucrează constant pentru stabilirea protocoalelor și a tratamentului și citim în fiecare zi tot ce apare în publicațiile științifice, suntem la curent cu tot ce se publică, ne actualizăm concluziile cu fiecare caz.
Până acum am făcut 7000 de teste, la început îi testam doar pe cei care aveau simptome sau definiția bolii și i-am spitalizat pe toți primii pacienți, era un virus nou, voiam să cunoaștem evoluția bolii, era nevoie să învățăm din mers. Între timp am înțeles că nu se poate continua astfel și că nu vor exista resurse pentru internarea tuturor.
De ieri am introdus testare de rutină pentru toți pacienții care intră în spital, exudatul faringian, RT-PCR, (dezvoltat intern de la colegii de la virologie) sunt cel mai des folosite și există mult interes pentru ele atât din partea industrei farmaceutice cât și din partea publicului. În acest moment testele de sânge care testează anticorpi sunt însă într-un stadiu foarte incipient ca să poată să ajungă pe piață în formă comercială. Noi vom începe să testăm două dintre noile teste - în prima fază sub formă de studiu nou în clinică și, ulterior, dacă își arată utilitatea și pot fi introduse, le vom introduce în munca noastră de zi cu zi.
Faceți parte dintr-o rețea incredibilă, care în câteva zile s-a consolidat adunând medici români de peste tot. Cred că e una dintre puținele părți pozitive ale acestei epidemii, adună energii pe care le pune laolaltă. Se numește Rețeaua de solidaritate, iar acolo sunt convinsă că auziți, de fiecare dată când aveți vreme să intrați pe chaturile, tot felul de opinii din România și de peste tot din lume. V-aș ruga, pentru că știu că e mare nevoie de validare, să îmi spuneți care e protocolul care funcționează acum în Elveția? Dacă aveți un culoar special, dacă pacienții au saloane separate în care sunt internați? Cum se procedează în momentul în care aveți suspiciunea de COVID-19?
În acest moment, într-adevăr, fac parte din Rețeaua de Solidariatate și o spun cu mândrie. Vă recomand celor care sunteți interesați - fie ca medici, fie ca voluntari, fie ca populație generală- de pandemia COVID -19 să vă alăturați - ne găsiți pe Internet și pe Facebook. Facem chaturi regulate în care încercăm să răspundem unor astfel de întrebări și să schimbăm experiențele pe care unii sau alții le avem în diferite țări din Europa și chiar peste Ocean. Legat de procedura din Elveția, în acest moment Elveția are un număr ridicat de cazuri. Suntem în plină epidemie, în Spitalul Universitar din Basel avem 48 de pacienți internați cu COVID-19, opt dintre ei pe terapie intensivă. În acest moment, mulțumită Bisericii Catolice, testele pentru COVID-19 nu se mai efectuează în spital și în biserica de lângă. Biserica ne-a pus la dispoziție locul, ceea ce este ideal, fiind proximitatea de spital. În momentul în care pacienții nu se simt bine sau sunt într-o stare agravată, sunt direct trimiși în spital și durează câteva minute până să ajungă pe secția noastră de urgențe. Avem posibilitatea de a face 400 de teste pe zi, cu voluntari, cu medici reactivați, cu studenți la medicină.
400 de teste doar în Basel, la spitalul vostru
Exact. Până în acest moment, în Basel, am reușit să facem 7000 de teste la o populație de aproximativ o sută de mii de locuitori ai Baselului, cred că suntem destul de bine. 720 dintre aceste teste au fost pozitive. În momentul de față suntem în plină epidemie, așa că de curând am deschis a treia secție din spital dedicată exclusiv pacienților confirmați COVID -19.
La fel, și Terapia Intensivă s-a reconstruit, există o aripă întreagă dedicată exclusiv pacienților COVID și, evident, ca orice spital, ne-am redus activitatea pentru orice operație de rutină și pacienți de rutină la minim, ca să nu îi expunem pe pacienți și ca să ne păstrăm resursele pentru pacienții COVID.
Există tot felul de prejudecăți, apropos de virus, să le luăm pe rând :
1. Cum se răspândește virusul?
Virusul se răspândește, din datele pe care le avem până la ora actuală, în principiu prin picături de salivă și din aerosoli. Ceea ce înseamnă că în momentul în care cineva strănută, tușește sau chiar vorbește, prin picăturile de salivă pe care le elimină, elimină milioane de virioni care rămân în aer câteva ore, iar pe suprafețele din plastic, metal, clanțe, balustrade, bara din autobuz ș.a.m.d, până la câteva zile.
Deci rămân în aer câteva ore. Deci asta presupune că, dacă cineva trece, merge la un jogging de exemplu și trece printr-o zonă în care s-a strănutat, în care cineva a infectat pentru că nu a avut grijă, n-a strănutat în cot sau în șervețel, e foarte posibil să se infecteze.
Datele pe care le avem la ora actuală ne îndeamnă să credem acest lucru. Așa este.
2. Apropos de felul în care putem să-i protejăm pe ceilalți, dacă pe noi n-am putut, ce se întâmplă cu utilizarea acestor măști pe care mai multă lume le-ar folosi dacă ar și exista, probabil în Elveția nu aveți această problemă, dar în România ele sunt complet dispărute de pe piață. Nu mă refer la cele standardizate pentru spitale, ci la cele care se vindeau în farmacii și pe care oamenii le foloseau. Le vedeți utile?
Măștile chirurgicale în Elveția, chiar și farmacile și medicii de familie au fost îndrumați să le redirecționeze către spitale, tocmai pentru a avea un stoc în plus în cazul în care spitalele respective rămân fără măști. Vorbind despre igiena respiratorie, cred că e foarte importantă eticheta respiratorie cu care am crescut, de copii - când cineva tușește este recomandat să tușească sau să strănute în încheietura cotului. Este recomandat să se păstreze în aceste zile o distanță de minim un metru, până la doi metri între persoane. Legat de măștile de care ziceați, există tot mai multe studii în care s-a pus întrebarea ce alte variante există, decât măștile care în aceste momente sunt atât de greu de cumpărat și de agonisit.
Există studii de la instituții de specialitate care recomandă chiar eșarfe, fulare pentru a minimiza riscul de a elimina picături de salivă și, prin acest lucru, virioni. Așa că, într-adevăr, cred că orice material textil poate ajuta.
În România a fost o întreagă discuție despre eficiența măștilor confecționate de fabricile de confecții - din bumbac sau confecționate manual și s-a decis că varianta de luat în calcul e cea recomandată de OMS, care le declară ineficiente.
Să ne înțelegem foarte clar - sunt de acord că aceste măști confecționate din materiale textile nu își au folosul în spital sau într-un mediu intraspitalicesc, nici în cabinetele de medicină de familie. Vorbim despre populația generală și trebuie să ne gândim foarte clar la managementul resurselor. În acest moment nu numai România are probleme cu resursele, orice țară are probleme cu resursele. Am văzut în Italia, în Elveția avem stocuri enorme și totuși ne punem întrebarea ce se întâmplă dacă rămânem fără măști. Așa că trebuie prioritizate locurile în care trebuie să ajungă și în care nu. La noi, în acest moment, de exemplu în spital, un rezident primește o mască chirurgicală pe zi. Evident, vorbim despre un medic rezident sau medic specialist, care nu are direct contact cu pacienții COVID-19. Este personalul medical care folosește pentru autoprotecție și protecția pacienților cu care vin în contact.
Câți pacienți cu COVID-19 sunt acum în Spitalul Universitar din Basel, în Secția de Boli Infecțioase?
Noi nu avem o secție de boli infecțioase, Secția de Boli Infecțioase de la Spitalul Universitar din Basel funcționează pe bază de consulting, noi scriem terapiile și managementul pentru colegii de medicină internă care se ocupă de cazurile respective, nu am avea valențele necesare să ne ocupăm de fiecare caz în parte. Avem în acest moment 48 de cazuri, dintre care 8 pe terapie intensivă.
Vă întrebam puțin mai devreme dacă ați și pierdut pacienți.
Din păcate, am pierdut. Am pierdut doi zilele trecute. A fost foarte greu pentru noi. Aici, în Basel, cel puțin, încă suntem în momentul în care putem să oferim servicii medicale de foarte înaltă calitate la nivel individual, fiecărui pacient cu COVID-19, ceea ce înseamnă că noi facem un plan de terapie și un management direct pe pacientul respectiv și ne dăm toată silința, în consens cu medicii de pe medicină internă, cu colegii noștri de la terapie intensivă să facem un plan de tratament cât mai adecvat pentru persoana respectivă.
Erau persoane cu comorbidități, aveau boli asociate?
Erau o persoană de 66 de ani și o persoană de 74 de ani, aveau comorbidități hipertensiune arterială, foști fumători, dar nu erau imunosuprimați și nu aveau boli asociate extrem de grave.
Și nimic nu a reușit să îi salveze?
Măsurile de terapie intensivă nu au reușit să salveze cei doi pacienți. Ce este cel mai important să înțelegem la pacienții cu COVID-19 este că sunt pacienți care au nevoie de îngrijiri medicale suplimentare atât la nivel de secție, pacienți într-o stare generală relativ bună, dar totuși spitalizați și mai ales pe Terapie Intensivă, unde resursele investite sunt exponențial mai mari decât la pacienții normali pe care îi vedem la Terapie Intensivă.
Am spus că punctăm exact echipamentul de protecție pe care îl are un medic care intră direct în contact cu un bolnav COVID-19. Care e protocolul elvețian?
La noi, pentru pacienții confirmați cu COVID-19, protocolul include o mască FFP2 sau 3, ochelari de protecție cu laterale, o bonetă chirurgicală de unică folosință, combinezon cu mâneci lungi și mănuși din nitril care acoperă manșeta combinezonului.
Care rămân pe medic de dimineță până seara.
Depinde. La noi în spital, pe secțiile cu COVID-19, pacienții sunt de la unul la patru pacienți într-un salon. Dacă o persoană intră în echipament de protecție pentru cazurile confirmate, trebuie și i se recomandă să păstreze echipamentul pentru vizitarea și consultarea tuturor pacienților din salon. Între pacienți se recomandă și trebuie să își dezinfecteze mănușile, acest lucru se poate întâmpla de maxim 10 ori. După 10 dezinfectări ale mănușilor, mănușile trebuie schimbate. Știm din datele științifice că cele mai multe accidente, atât la medici, cât și la personalul nonmedical care intră în contact cu pacienții COVID, apar la dezechiparea de echipamentul de protecție. De aceea noi încercăm să reducem la minim acest risc.
De câte ori intră medicul la pacienți?
Cel puțin o dată pe zi și în funcție de starea clinică și de necesitățile fiecărui pacient.
Dar asistentele, personalul suport presupun că trebuie să intre mai des.
Intră mai des, încercăm un fel de telemedicină, încercăm ca pacienții care sunt într-o stare de sănătate relativ bună să-și măsoare singuri temperatura, să-și măsoare singuri saturația de oxigen și toate datele sunt transmise în sistem. Afară pacienții au posibilitatea să sune în orice moment.
Adică stările ușoare care sunt acasă, nu sunt spitalizați?
Nu, pacienții spitalizați, cu o stare clinică bună. Avem pacienți COVID care în mare parte nu sunt spitalizați. Vă povesteam că am făcut 7000 de teste în Basel și 720 au fost pozitive. În acest momet avem 48 de pacienți internați, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte din pacienți care au teste pozitive și o stare de sănătate bună, fără patologie asociată, sunt în autoizolare la domiciliu. Sunt verificați, zilnic trebuie să îți transmită temperatura, saturația în oxigem ș.a.m.d. Cineva verifică frecvent, sunt sunați, dar sunt la domiciliu.
Aveți frisonul acela uman pe care orice individ îl poate regăsi dimineața, plecând spre muncă? Știți că mergeți într-un loc foarte periculos.
E interesant că mă întrebați acest lucru. Am mai fost întrebată de colegii din România și a fost prima dată când m-am gândit mai adânc din această perspectivă...acest virus, adică toate datele științifice existente la ora actuală mi le-am însușit, avem un protocol foarte clar, care îmi spune foarte clar pentru fiecare activitate ce echipament de protecție ar trebui să port și ce pot să fac sau ce ar trebui să fac în cazul în care apare ceva neașteptat.
Într-adevăr, sunt om, există greșeala umană prin care s-ar putea să uit sau să îmi scape un detaliu, dar aici cred că mă ajută vârsta. Am 31 de ani și, m-ați întrebat, nu am boli asociate, așa că, din datele pe care le avem până la ora actuală, socotesc faptul că m-aș alege cu o formă ușoară a bolii.
Aveți ceva să le spuneți celor de acasă? Ați început mai devreme, de trei luni, aventura asta, de epidemie.
Știm din datele din epidemiile anterioare și mai ales din datele recente din pandemia COVID-19 că personalul medical are cel mai mult de suferit și vreau să le transmit colegilor mei din România să aibă grijă, să se informeze, să se pregătească și, mai ales, să se protejeze și să ceară ajutorul - fie nouă, celor din strănătate și, mai ales, instituțiilor competente care sunt răspunzătoare și ar trebui să răspundă de protecția lor.
Vă mulțumesc foarte tare!
Irina Păcurariu
